Nu mai incape nicio indoiala ca otelul inoxidabil este un material scump, poate cel mai scump de pe piata produselor de feronerie. Acesta este, in medie, de aproximativ opt ori mai mare decat otelul triplu zincat, spre exemplu, insa este optiunea cea mai potrivita, daca nu chiar singura viabila, in cazul produselor care sunt supuse conditiilor vitrege de mediu.

Tipurile de otel inoxidabil avute la indemana sunt supuse testelor de laborator, atat in varianta bruta, cat si in combinatie cu alte aliaje. Astfel, in vreme ce unele oteluri se preteaza bine pentru suprafetele grunduite, altele sunt recomandate in special pentru obiectele care deservesc zonele de coasta sau in navigatie, asigurand o buna protectie impotriva apei sarate.

Astfel, putem spune ca otelul inoxidabil este alegerea cea mai buna pentru zonele aflate langa surse de apa, indiferent ca aceasta este dulce sau sarata, in orice anotimp, sau in spatiile in care se pulverizeaza apa sau solutii de curatat cu potential coroziv.

Unii producatori renumiti de pe mapamond recomanda otelul inoxidabil si pentru alte medii expuse riscului de coroziune, inclusiv expunerea la procese de ignifugare, la fum, ingrasaminte, pamant, zone industriale sau chiar la ploaia acida.

Nu in ultmul rand, otelul inoxidabil este recomandat si pentru lemnul de origine tropicala, avand in vedere ca acesta are tendinta de colorare si deteriorare in contact prelungit cu elemente de imbinare (cuie sau suruburi) galvanizate sau acoperite cu alte pelicule protectoare.

Avand in vedere costurile ridicate, puteti lua in considerare folosirea produselor din otel inoxidabil pentru elementele critice, precum grinzi de sustinere sau balustrade se siguranta. In situatii deosebite, atunci cand trebuie luate in considerare conditii si riscuri neprevazute, ar putea fi folosit si pentru alte piese, pentru linistea noastra sufleteasca.

Toate acestea ar putea adauga un cost suplimentar substantial proiectului dumneavoastra, insa nimic nu este mai pretios decat siguranta noastra, atunci cand vorbim despre elemente esentiale dintr-un ansamblu construit.
Nici in acest caz, nu este recomandata folosirea elementelor de fixare din aluminiu, conectori sau racorduri, atunci cand avem de-a face cu lemn tratat sub presiune.

De asemenea, diversi conservanti pe baza de apa, atunci cand intra in contact cu materiale precum aluminiul sau cuprul, vor conduce la coroziunea si deteriorarea prematura.

Ca masuri de precautie, specialistii recomanda sa nu amestecam tipurile de materiale pe acelasi tip de lemn. Spre exemplu, nu trebuie sa utilizam otelul inoxidabil in contact cu otelul galvanizat, intrucat acesta din urma se va coroda mult mai rapid.

In cazul elementelor de fixare precum cuie, suruburi sau dibluri aflate in contact cu diversi conectori metalici, este bine sa utilizam acelasi tip de metal pentru ambele elemente.