Despre rusine, educatie si psihoterapie
Nu stiu voi, dar eu am fost educata intr-un mod ciudat. Pentru ca marea trecere de la comunism i-a facut pe multi mai libertini in gandire, pentru ca la fel ca si multi altii, parintii mei au avut ocazia sa spuna ce gandesc fara teama de a fi cumva parati la militie. Da, e greu de inteles asta acum, in vremurile societatii moderne.
Cum spuneam, momentul acela de ruptura a adus o oarecare libertate. O schimbare majora o depistez acum, cand mintea e deja coapta. Spre exemplu, oamenii aveau in trecut ideea de cult al rusinii. Practic nu iti mai permiteau sa spui nimic cand erai mustrat in genul „nu ti-e rusine?”. Aveai cei 7 ani de acasa, asa ca inghiteai in sec, stiai ca ai facut ceva ce societatea nu admite si deci taceai instant.
Din pacate, aceasta abordare a inceput sa fie intens pusa in practica. O spun parintii catre copii cand acestia indraznesc sa isi exprime parerea, in contradictoriu cu adultii; o spun profesorii sau orice clasa de adulti catre cei mai mici, o spun batranii catre orice generatie de tineri. Dar, in fond, de ce sa fie rusine?
Cultul rusinii, la psihoterapeut
Poate ca ai auzit si tu despre un psihoterapeut bun Bucuresti sau din orasul tau. Un psihoterapeut poate fi sansa ca probleme de genul cultul rusinii sa nu mai apese greu pe umerii tinerilor. Aceasta abordare privind modul de educare nu este una tocmai sanatoasa. Sa il reduci la tacere pe cel care ajunge un simplu supus inseamna sa ii spulberi visele, sa il faci mai introvertit, sa ii impui acestuia ca sentimentele sale sa fie reprimate.
Altii au ajuns si mai departe si au dezvoltat fobii, frica de a interactiona cu publicul, teama de a face o multime de lucruri ce ajuta la dezvoltare psihica, emotionala, profesionala.
Cum repari ceea ce parintii, din necunoastere, au aplicat in educatia unui tanar? Raspunsul e psihoterapia. Si imi place sa cred ca actualmente suntem atat de dezvoltati incat putem intelege acest concept. Psihoterapia pare sa fie arma perfecta pentru oricine simte ca are o problema de integrare, dezvoltare emotionala etc.
Ce presupune? Se spune ca partea de constientizare este cea mai grea, ca negarea nu face altceva decat sa prelungeasca o stare defavorizanta pana la urma tot pentru persoana in cauza. Asadar, cand ti-ai dat seama de acel minus in viata ta, in educatia ta, ar fi bine sa incepi sa iti cauti si locul perfect pentru a remedia situatia. Nu trebuie sa te sperie gandul ca mergi la un psihoterapeut. Totul presupune comunicare, discutii, interactiune verbala sau non verbala. Ajungi sa te cunosti mai bine, sa faci legaturi in viata ta, sa iti dai seama cand si unde nu ai abordat corect anumite situatii cu care te-ai confruntat.
Vei ajunge sa intelegi, spus pe scurt, ce poti sa faci pentru ca viitorul tau sa fie o impacare intre tine, ceea ce esti si ceea ce iti doresti sa fii. Te vei detasa si vei incepe sa privesti mai matur si cu intelegere tot ce tine de tine.
Asa ca, pe acelasi principiu expus, lasa cultul rusinii la o parte. Imbratiseaza ideea de nou, cauta o solutie care sa te ajute sa te dezvolti ca persoana, pentru ca acest aspect este punctul de plecare pentru cum vei evolua ulterior pe toate planurile. Si mai mult decat atat, constientizeaza ca educatia primita candva pare sa nu fie tocmai cea mai potrivita in contextul actual, deci nu ne mai dorim sa o transmitem si altor generatii.