Tibetanii isi inmormantau decedatii in cer

Procedura are loc pe o roca plata mare folosita in acest scop. Pamantul de cariera (durtro) este intotdeauna mai mare decat imprejurimile sale. Poate fi foarte simplu, constand doar din roca plata, sau poate fi mai elaborat, incorporand temple si mese ritualice.

Despre tot ce tine de inmormantarile in cer atat de traditionale pe care le practicau tibetanii aflam mai multe de la o firma de repatriere decedati Anglia.

Rudele pot ramane in apropiere in timpul jhatorului, eventual intr-un loc in care nu il pot vedea direct pe decedat. Jhatorul are de obicei loc in zori.

Procedura completa jhator (asa cum este descrisa mai jos) este elaborata si costisitoare. Cei care nu-si pot permite acest lucru isi plaseaza pur si simplu decedatii pe o stanca inalta in care organismul se descompune sau este mancat de pasari si animale.

Inainte de procedura, calugarii pot sa cante mantra in jurul corpului si sa arda tamaia de ienupar – desi activitatile ceremoniale au deseori loc in ziua precedenta.

Lucrarea de dezasamblare a corpului poate fi facuta de un calugar sau, mai des, de rogyapas (“body-breakers”).

Toate declaratiile martorilor oculari au remarcat faptul ca preotul nu si-a indeplinit sarcina cu gravitate sau ceremonie, ci mai degraba a vorbit si a ras ca si in timpul oricarui alt tip de munca fizica. Conform invataturii budiste, acest lucru face mai usor ca sufletul decedatului sa treaca de la planul incert dintre viata si moarte in viitoarea viata.

Unele marturii se refera la persoane care efectueaza ritualuri de inmormantare in cer ca un “Tokden” care este tibetan pentru “Maestrul Sky Burial”. In timp ce un Todken joaca un rol important in ritualurile de inmormantare, acestia sunt adesea persoane cu statut social scazut si uneori primesc plati din partea familiilor decedatului.

Demontarea corpului

Conform celor mai multe scrieri, vulturilor le este dat intregul corp. Apoi, cand raman doar oasele, acestea sunt sparte cu ciocane, macinate cu tsampa (faina de orz cu unt de ceai si unt sau lapte) si daruite pasarilor si soimilor care au asteptat ca vulturii sa se indeparteze.

Intr-un singur caz, liderul rogyapa a taiat membrele si a spart corpul in bucati, predand fiecare parte asistentilor sai, care au folosit roci pentru a lasa carnea si oasele impreuna intr-o pasta pe care o amestecau cu tsampa inainte ca vulturii sa fie chemati la masa. In unele cazuri, un Todken va folosi unelte de macelarie pentru a diviza corpul.

Uneori organele interne au fost indepartate si procesate separat, dar si ele au fost consumate de pasari. Parul este scos de pe cap si poate fi pur si simplu aruncat; la Drigung, se pare ca cel putin  parul este tinut intr-o camera a manastirii.

Niciunul dintre mesajele martorilor oculari nu specifica ce fel de cutit este folosit in jhator. O singura sursa afirma ca este un “cutit ritual de furificare” sau trigu (santskrit kartika), dar o alta sursa exprima scepticism, mentionand ca trigu este considerat instrument de femeie (rogyapas pare exclusiv de sex masculin).

Categories